Emil Manu - Roza vanturilor, itinerare culturale
Primul contact cu Baia de Arama m-a entuziasmat. Oraselul parea patriarhal, cu case in majoritate fara etaj, asezate aproape pe o singura strada principala; in rest niste stradute aproape rurale. Padurile iti intrau in casa, iar localnicii erau niste oameni ce nu-si lepadasera toti hainele de dimie. Duminica, in piata oraselului se tinea un targ, ca-n tablourile lui Dumitru Ghiata sau Ipolit Strambu, pictori originari din aceste locuri. Veneau la targ oameni din jur, din Ponoare, din Closani, din Brebina, din Titerlesti, din Gardaneasa si chiar din Glogova, un sat mai indepartat, unde, la mosia boierului Glogoveanu, fusese un fel de administrator, Tudor Vladimirescu.
...
Cine trece pe la Baia de Arama ramane legat sentimental de peisaj si de oamenii pe care-i duce cu el toata viata. Cel mai frumos albastru din lume cred ca este cel de la Baia de Arama, mai ales primavara, cand printre tancurile de calcar infloreste cornul & 351;i cand, la Izverna, se sarbatoreste, ca pe timpul lui Burebista, masuratul oilor (intarcarea mieilor); am ramas cu inima acolo, in saptamana padurilor de liliac.
